Istoricul de artă este în egală măsură un depozitar și un creator de memorie culturală. El dă ordine și coerență vastei producții artistice pe care o moștenim. În accepțiunea ei clasică, istoria artei are menirea să reliefeze particularitățile școlilor, curentelor, tendințelor dintr-un anume timp și loc, să identifice filiațiile și să marcheze rupturile, să contextualizeze creația estetică. Dar această operație nu este niciodată neutră; interogarea trecutului atrage după sine redescoperirea lui. Vizitându-l, istoricul de artă remodelează obiectul propriei discipline în acord cu viziunea, sensibilitatea, preocupările contemporane. Arta epocilor revolute alcătuiește un peisaj căruia o privire proaspătă îi poate schimba conturul. De la o perioadă la alta preferințele și ierarhiile se modifică, iar istoricul este parte activă în acest proces. El scoate la lumină tradiții uitate, reevaluează canoanele și, nu mai puțin, își îmbogățește instrumentarul. Împrumutul unor metode din sociologie, semiotică, antropologie a condus de-a lungul secolului XX la instituirea unor noi modele de exegeză. Arta trecutului nu încetează să ni se adreseze, iar istoria ei - narațiune și analiză, reconstituire și decriptare - îi face distinct mesajul. Este sarcina pe care și-au asumat-o și membrii institutului nostru.
Vizitându-ne site-ul, veți descoperi preocupările unor oameni pentru care arta este deopotrivă pasiune și obiect de studiu. Vă urăm bun venit!
EVENIMENTE
CATALOGUL ONLINE AL BIBLIOTECII IIA
Periodicele publicate de Institutul de Istoria Artei:
|
|
|
|
